Hmmm... nu stiu unde sa scriu chestiile astea, asa ca o sa fii pe post de cobai....adica ceea ce urmeaza nu iti este adresat neaparat tie... dar in acest moment esti persoana cea mai apropiata de mine. Apologia nestiintei.. ce ar vrea sa insemne?? Hmmm...ar fi ceva de genul "hai sa vorbim de bine nestiinta" sau "cantarea prostiei". Dar daca e sa vorbesc ceva de bine, de ce tocmai nestiinta?? pai pentru ca eu am inceput sa ma identific din ce in ce mai mult cu HabarNam. Si ce este HabarNam... este tocmai sintagma ce atesta Nestiinta. asta ar insemna ca eu sunt "apologetul" nestiintei... NU?? Ramanand asta stabilit sa lamuresc acum si de unde pana unde Habarnam?? Pai HabarNam este un baietel, mare mincinos si mare amator de glume proaste, care traieste intr'o lume a copiilor, mai exact in cartea "Aventurile lui HabarNam" care este prima carte cu care mi'am inceput copilaria... deci.... astfel el este primul personaj cu care m'am autoidentificat. Acum tu ca o fata desteapta (oops, ziceam ca nu iti e adresata scrierea asta, dar am nevoie de cineva cu care sa dialoghez) ar trebui sa iti aduci aminte de butadele mele... EU SPUN INTOTDEAUNA ADEVARUL, EU NU MINT.. si alte prostii de genul asta... ei bine sa incerc sa lamuresc: eu am observat de'a lungul timpului, ceva... banal pana la urma, si anume ca adevarul, de cele mai multe ori consta in lucruri suparatoare pentru persoanele carora le este adresat... iar mie (dupa cum bine stii) imi place sa deranjez lumea... . Ca urmare : adevarul deranjeaza, mie imi place sa deranjez lumea, iar urmarea logica: m'am apucat sa spun adevarul. Deci chestia cu spusul adevarului "intotdeauna"... cade, pentru ca daca nu deranjeaza pe nimeni (asta ma include si pe mine) nu are rost sa fie spus.